La ieșirea din București, pe drumul ce duce spre Oltenița, în vecinătatea orașului Popești-Leordeni, se află Atelierele Patriarhiei Române. Aici se confectionează aproape toate obiectele bisericești întrebuiințate în cultul ortodox.

Cunoscând că lui Dumnezeu se cuvine să-i dăruiască tot ceea ce este mai bun din rodul muncii lor, încă din cele mai vechi timpuri, meșteșugarii talentați s-au străduit să lucreze cele mai frumoase obiecte pentru cult. Dacă privim la istoria Bisericii noastre, descoperim de la începuturi preocuparea pentru frumosul bisericesc: în mănăstiri se lucrau epitrahile, antimise, epitafe brodate. Erau lucrate și atunci, ca și astăzi, în ateliere de argintărie vasele liturgice, iar în cele de sculptură mobilierul bisericesc.

Atelierele de astăzi ale Patriarhiei, în mod evident, își află rădăcinile în strădaniile de secole ale monahilor. Organizarea lor se datorează vrednicului de pomenire patriarh Justinian care a acordat o atenție deosebită și sectoarelor specializate în confectionarea obiectelor de cult. Argumentul folosit de patriarhul Justinian în fața autorităților comuniste ale vremii, pentru organizarea și susținerea atelierelor, a fost „pregătirea artistică și tehnică a monahilor tineri talentați, în vederea reînvierii vieții și activității artistice din mănăstiri“. Lucrătorii nu erau însă numai monahi. În anul 1953 aceștia reprezentau două treimi din muncitori.

În atelierele Patriarhiei și-au găsit un loc de muncă pe lângă monahi -meșteșugari pricepuți în realizarea obiectelor de cult– și laici care, persecutați de regimul comunist, nu puteau fi angajați în altă parte. Pe aceștia, patriarhul Justinian i-a primit, iar ei, la rândul lor, i-au răsplătit cu multă dărnicie și dăruire bunătatea. De pildă, Otilia Oteteleșeanu, specialistă în arta emailului, a lucrat, printre altele, cele patru icoane împărătești ale Catedralei patriarhale.

La început, atelierele și-au desfășurat activitatea la Mănăstirea Antim. Se executa acolo o gamă variată de obiecte liturgice necesare la desfășurarea cultului, iar la Mănăstirea Plumbuita se afla atelierul de turnat clopote.

Spațiul de la Mănăstirea Antim era însă insuficient, ceea ce l-a determinat pe patriarhul Justinian să caute unul mai generos. S-a oprit asupra Schitului Maicilor. Locul nu a fost ales întâmplător: ansamblul mănăstiresc de la Schitul Maicilor, a cărui arhitectură, în stil brâncovenesc, era deosebit de frumoasă, data din 1726. Exista însă pericolul ca acest ansamblu să fie preluat de statul comunist. Aflând de această intenție, patriarhul Justinian a mutat atelierele de la Antim la Schitul Maicilor, într-o singură noapte. Pusă în fața faptului împlinit, puterea a trebuit să se retragă.“

În vara anului 1982, activitatea de la Schitul Maicilor a luat sfârșit, întrucât pe loc

ul ansamblului mănăstiresc urma să se ridice Casa Poporului. Biserica mănăstirii fiind translata, iar chiliile în care își desfășurau activitatea atelierele Patriarhiei au fost demolate. Autoritățile de atunci promiseseră refacerea întregului ansamblu, pe locul unde urma să fie reasezată biserica. Promisiunea nu s-a materializat niciodată.

În același timp, pe un teren aparținând Patriarhiei, la Popești-Leordeni, s-a pus piatra de temelie pentru clădirea care urma să adăpostească atelierele. S-au ocupat de proiect inginerul Eugen Iordăchescu și părintele consilier Constantin Bădescu.

De la Schitul Maicilor, atelierele au fost mutate într-o clădire care aparținea ICRAL-ului, din cartierul Văcărești. Aici au rămas vreo trei ani, până când și zona respectivă a intrat în resistematizare. A fost atunci un moment de cumpănă: se punea problema închiderii atelierelor până la finalizarea clădirii de la Popești-Leordeni. Lucrătorii nu au fost însă de acord cu aceasta, motivând că dacă se vor închide, chiar și pentru un timp scurt, vor rămâne închise pentru totdeauna. S-a găsit atunci soluția de a fi mutate la Mănăstirea Plumbuita, unde exista deja turnătoria de clopote.

Din 1994, atelierele funcționează în clădirea din curtea Mănăstirii Duminica Sfinților Români, aflată la ieșirea din București, pe drumul ce duce spre Oltenița, în vecinătatea orașului Popești-Leordeni, având și două secții la Mănăstirea Păsărea și la Mănăstirea Țigănești. În anul 2009, sub conducerea și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sectorul Ateliere din cadrul Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române a intrat într-un amplu proces de reorganizare și modernizare. Astăzi, acest sector își desfășoară activitatea pentru confectionarea obiectelor de cult în cadrul următoarelor secții: Metale prețioase, Metale comune, Tâmplărie și Sculptură, Filigran, Pictură, Tămâie de la punctul de lucru din București; Croitorie și Cizelură, de la punctul de lucru de la Mănăstirea Păsărea și Țesătorie, Broderie, Tricotaje de la punctul de lucru de la Mănăstirea Țigănești.

Astfel, la atelierele din BUCUREȘTI se realizează:

– În secția Metale prețioase: candele cu postament și suspendate, cădelnițe, chivote, cruci pectorale și pentru binecuvântare, seturi de Sfinte Vase, icoane și coperți cizelate pentru Sf. Evanghelie, racle. Tot în această secție se realizează engolpioane, butoni pentru cămăși, ordine și cruci comemorative, diverse distincții.
– În secția Metale comune: Seturi de Sf. Vase, coperți pentru Sfânta Evanghelie (presate, cizelate sau cu plăcuțe email), miruitoare, truse pentru botez (cizelate și gravate), căldărușe pentru aghiasmă, cununii, cristelnițe și lucrări speciale cum ar fi icoane și racle pentru Sfinte Moaște și chivote solicitate de clienți. Tot în această secție se realizează medalii jubiliare, plachete comemorative, brelocuri personalizate. Obiectele din metal comun pot fi nichelate, argintate sau aurite, în acord cu solicitările clienților.
– În secțiile de metale obiectele se realizează prin presare, turnare, cizelură și gravură.
– În Secția de Tâmplărie-Sculptură: iconostase, troite, cruci pentru Sfântul Altar, catapetesme și mobilier bisericesc (citelnite, sfeșnice sculptate, axionite, sintroane, strani pentru credincioși și altele), racle pentru Sf. Moaște, rame pentru icoane.
– În Secția Filigran: Candele suspendate și cu postament, capete de baston arhieresc, seturi de sfinte vase, coperți de evanghelie – model special, cădelnițe și cruci pectorale.
– În Secția de Pictură Bisericească: icoane pe lemn și pânză, chipuri de sfinți pentru icoane împărătești și broderii, steaguri pentru procesiuni, epitafe, cruci pictate pentru procesiune și pentru Sf. Altar.
– În Secția Tămâie: tămâie sintetică și cărbune cu tămâie incorporată.

La atelierele de la MĂNĂSTIREA PĂSĂREA se realizează:

– În Secția de Croitorie: veșminte arhierești, preoțești și diaconesti, seturi pentru Sfânta Masă și Proscomidie, dveri și Acoperăminte pentru Sfintele Moaște. În același atelier se realizează mantii arhierești și călugărești.

– În Secția de Cizelură: racle din argint pentru Sfintele Moaște și Icoane relicvar de asemenea din argint. În aceeași secție se realizează ornamente din email pregătit la cald.

La atelierele de la MĂNĂSTIREA ȚIGĂNEȘTI se realizează:

– În Secția de țesătorie: stofă bisericească din bumbac cu mătase și fir, reverende, rase și veste.

– În Secția de Broderie: cruci pentru veșminte, icoane brodate cu chipuri pictate sau brodate, ciucuri cu fir metalic necesare ornării veșmintelor și acoperămintelor de altar, precum și alte lucrări de broderie manuală.

– În Secția de Tricotaje: pulovere, veste, fulare și fesuri.